Cum trecem peste o despartire dureroasa?

Raspunsuri - Pagina 14

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

Mara draga,

Si pe mine m-a impresionat povestea ta cand am citit-o si consider ca esti o femeie puternica si nu ai nevoie sa te minti.

Hai sa-ti povestesc o situatie oarecum asemanatoare, ca sa-ti dai seama unde se potriveste cu a ta si unde nu. Poate ai mai citit postarile mele unde povesteam de fostul sot (deprimat si deprimant, baietelul rasfatat al lui mamica, labil psihic, bordel, cocaina, nazuri, manipulari etc.). In 2001 ne-am despartit. In 1996, cand incepuse la insistentele si incurajarile mele scoala de asistenti medicali, dumnealui aproape ca a clacat in fata stresului deosebit de mare (!) si - ca un ventil de eliberare - se indragostise de o colega de curs, o italianca anorexica si semi-analfabeta (in germana), isi scriau biletele romantice pe care le-am citit razand si plangand in acelasi timp (razand fiindca erau de un ridicol caragialesc si plangand fiindca atunci am vazut pt. prima oara CLAR cu cine ma maritasem). Printre altele, el (care cu mine era un mielusel lipsit de imaginatie si de vāna!) ii scria ei "Mica mea printesa, de ce m-ai imblanzit??" (m-am tavalit pe jos, eu stiindu-l ce "leu" era el in realitate!).

In fine, mai intai a vrut despartire (voia sa fie "liber" si mi-a ras in nas cand i-am spus ca aia isi face sperante sa-l aiba ea, sa nu creada ca-l va lasa liber!!), apoi cand a vazut ca nu am nimic impotriva si ca de pe o zi pe alta i-am facut bagajele (efectiv i-am pus valizele la usa intr-o duminica, in 2 ore impachetasem totul), a luat valizele si - cam morcovit - s-a carat la sora-sa, care in perioada aia era 3 saptamani in concediu...

Buuun. Ideea este ca (asa cum ii stim pe acei barbati iresponsabili si plini de lasitate), presiunea celeilalte a inceput sa-l deranjeze si - ca printr-un magnetism magic - el a inceput sa graviteze iar catre mine, caci eram polul mai linistit, mai calm (era mai "caldut" langa mine).

Eu in perioada aceea inca nu aveam cetatenia germana si asta a fost singurul motiv pt. care nu am taiat pisica-n doua 100% de la bun inceput. Caci, dupa cum s-a vazut mai tarziu, in 1996 l-am iertat si el in 2001 a repetat figura. Cine are urechi de auzit sa auda!!!!

El incepuse dupa 2 saptamani sa ma sune din nou, se oferea sa-mi faca nu stiu ce la PC etc. Intr-o seara vine sa-mi rezolve ceva la PC, il servesc cu un Baileys, vorbim normal etc. Se facuse tarziu, eu ii spun ca ma duc sa mai citesc si apoi ma culc, el sa termine ce avea de facut acolo si apoi sa traga usa dupa el cand pleaca. Zis si facut. Ma bag in pat, citesc, ascult muzica, iar peste vreo 45 de minute, cand stinsesem lumina si ma pregateam sa ma culc, se deschide usa la dormitor si ... dumnealui, gol pusca (facuse dus dar eu din cauza muzicii nu auzisem nimic!) vine si se arunca in pat langa mine !!!!!!!!!!!! Asa voia el sa ne impacam

Mi s-au taiat picioarele, DAR mi-am spus in clipa aia: "Nu, baiete, ASA NU!! Daca-ti pare rau, daca regreti ce ai facut si vrei inapoi, trebuie mai intai sa-ti asumi raspunderea, abia APOI putem discuta la orizontala, dar pana atunci nu!!" si i-am spus in fata ca nu doresc vreo apropiere fizica in momentul ala si sa se gandeasca daca asa considera el ca poate fi rezolvata problema.

Normal ca s-a simtit ofuscat, in 10 minute era iesit pe usa (si eu in sinea mea fiarta, ca ma gandeam ca acum o sa se si oftice pe mine si o sa-mi ceara imediat de-al naibii divortul si eu raman fara cetatenie etc.). A mai durat vreo saptamana pana a reusit sa ingaime acolo cateva cuvinte de scuza si l-am "iertat", dar stiu cu siguranta ca daca as fi avut atunci cetatenia germana NU l-as mai fi iertat pt. ce-mi facuse si cat ma jignise si inselase si pt. ca stiam inca dinainte ca cine inseala odata va insela mereu.

Ideea de baza este urmatoarea: cand cineva regreta cu adevarat ceva si vrea sa repare, pai arata CLAR acest lucru, nenica!! Ori al tau ce face? Se strecoara fara o vorba in patul conjugal pe care l-a murdarit prin faptele lui anterioare, nu are nici macar demnitatea sau bunul simt de a-si cere iertare pentru suferinta pe care ti-a provocat-o, se comporta exact ca fostul meu sot, incercand sa lase impresia ca totul e "normal", el nici usturoi nu a mancat si nici gura nu-i miroase.

Imi pare rau, dupa parerea mea sansele unei reconcilieri sincere si autentice sunt minime, judecand dupa lasitatea lui.

Tu meriti ceva mai bun, Mara!!! Iesi din cloaca aia cat poti de repede!!


_
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.

Felicia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns BalMascat spune:

Oi fi eu mai altfel, dar voi unde vedeti ca a decis sa o respecte?
Mie mi se pare lipsa de respect sa te bagi in pat cu ea, cand nu mai esti impreuna.
Eu nu stiu, cum poti dormi cu el?
Eu mi-as lua catrafusele si m-as culca eu pe saltea.
Asa tu esti la dispozitia lui, ce vrea face, vrea sa fie cu tine, se baga in pat, vrea cu alta, se duce la ea.
Eu i-as spune clar, ori suntem doar camarazi (si asta exclude dormitul impreuna), ori suntem iubiti.
In asemnea circumstante nu prea exista nuante de gri.
Si eu cred ca e confuz, dar pe tine toate astea te macina, si speri ca mai poate fi ceva. El se gandeste oare si la altcineva decat la el?
Eu cred ca nu faci asa ceva cuiva pe care-l iubesti sau mai ales RESPECTI.
Nu fetele, nu e respect asta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

Mara, ai tacut foarte subit. Ce se mai intampla acolo?


_
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.

Felicia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns serendipindity spune:

N-am tacut, atat ca nu am dormit pe acasa in ultimele 2 zile!

Voi aveti dreptate, desigur, dar eu sunt atat de linistita de vreo 2 saptamani incoace, incat nici nu ma mai stresez pe seama lui. Poate ca am dat altceva de inteles prin postarile mele, asa ca punctez din nou: ma amuza comportamentul lui si eram curioasa cum il percepeti voi. Felicia, poti fi linistita, nu ma mint singura, NU MA MAI MINT pentru prima data dupa destul de mult timp.

In rest, bebe mi-a facut bronsita saptamana asta... e a treia oara cand are probleme respiratorii intr-o singura luna de zile. Nu stiu daca ar trebui sa ma ingrijorez sau nu... medicul zice ca e bine... nu face febra... dar, mama (panicata) tot mama (panicata) ramane.

Fetelor, ce sa mai, va multumesc din suflet si ma bucur sa va stiu alaturi. Sa nu fiti ingrijorate, mi-am recapatat pofta de viatza si optimismul. Credintza in Dumnezeu face minuni!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

Daca esti linistita, e bine. Dar, avand in vedere ca oricum copilul nu sta acum cu voi, nu ai putea cumva sa te desparti de "dansul" si sa te linistesti si mai bine? Nu de alta, dar se spune ca timpul SI DISTANTA fac minuni cand e vorba de o vindecare sufleteasca. Poate te gandesti si la asta, ca e mai important decat aspectul financiar (ca va impartiti chiria). Nu stiu, e hotararea ta, dar tare mi-e teama sa nu cumva sa cedezi iar, daca el o da in bara cu chestiile lui si apoi vine plin de regrete la tine, sa-l consolezi... Sunt patita, de aceea simt nevoia sa te previn...

_
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.

Felicia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns serendipindity spune:

Feliciadrahga, sfaturile tale sunt oricand binevenite! Nu neg ca e posibil sa cedez, la un moment dat, insa am incetat sa mai pun raul inainte. Important este ca m-am regasit de mine insami, ca tind spre echilibru sufletesc, ca nu-mi mai e teama sa privesc inainte si sa-m iimaginez viatza fara el.

Am observat ca majoritatea celor care trec printr-o mare deceptie sentimentala isi impun intr-o prima faza sa nu se mai intplice in nici o relatie si chiar fac eforturi sa se limiteze doar la placeri sexuale, de teama sa nu sufere din nou. Eu nu mi-am impus si nici nu am de gand sa-mi impun asemenea lucruri. Si asta pentru ca atat de firesc sa suferim sau sa ne bucuram, sa plangem sau sa radem!

Orice poveste frumoasa se sfarseste la un moment dat. Ca si viatza, mai devreme sau mai tarziu, se consuma. Ajungem la un capat cand trebuie sa ne rupem cu durere de tot ce ne-a fost drag. Asta nu inseamna ca nu merita sa traim!

Sa fitit iubite!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns serendipindity spune:

Revin, pt ca am uitat sa raspund la o intrebare... nu inainte de a ma scuza pt tona de greseli din postarea anterioara...

Din pacate, nu pot pleca inca din vechiul apartament. Am tot cautat o alta chirie, am gasit ceva super, dar e prea mult pt mine... deocamdata. Pana nu ma intorc la serviciu, mai mult de 50 de euro nu-mi permit sa dau unui strain care ma gazduieste intr-o casa insalubra. Nu e o scuza, am tot facut calcule peste calcule... din aia 800 de lei de la stat, plus vreo 300 cat imi da el pt bebe, abia reusesc sa-i asigur cele necesare copilului si sa platesc cheltuielile casei. Laptele praf, pampersii, produsele de igiena, fructele, vitaminele, bona ma duc lejer la peste 600 de lei pe luna. Aproape ca nu imi mai raman bani de mancare. Partea buna e ca in februarie termin masterul si direct la birou aterizez. Intru din nou in campul muncii. Abia astetp! Si cu ajutorul lui Dumnezeu, in martie o sa fiu la "casa noua".

O zi fermecata la toti!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns serendipindity spune:

Ieri am aflat ceva uluitor. Cica am o relatie cu un alt barbat si eu habar n-aveam de asta!!!

"Vestea cea mare" am aflat-o de la fostul: "Sunt 90% ca ai o relatie, dar nu e ceea ce pare!"

A dedus ca eu am relatii sexuale cu altcineva, probabil, dupa ce eu am inceput sa ies mai mult in societate si sa raman peste noapte la cea mai buna prietena a mea. Iar acum, cand l-am intrebat cat se poate de calma si zambitoare "de ce dormim noi impreuna, daca nu mai avem nici o treba unul cu altul?", s-a hotarat sa dea glas banuielilor lui.

Deci, 90% am o relatie!!!

Bine ca am aflat si am pus lucrurile la punct!

Pai ziceti si voi, fetelor! Suntem despartiti de sase luni si jumatate, de o luna impartim din nou aceeasi camera si acelasi asternut(ca asa a hotarat el, fara sa-mi ceara mie parerea ), el primeste telefoane de la ea, ii raspunde si vorbeste cu ea de fata cu mine, pun afaceri la punct, apoi fac schimb de sms-uri in draci, pret de un sfert de ora si se mai supara cand il intreb de ce mai dormim in acelasi pat. "Dormeam cu tine pt ca ma mai uitam la tv, inainte sa adorm. Las' ca il iau si ma mut in sufragerie, na, e bine asa? O sa dorm pe saltea! Dar iei tu pisica sa dormi cu ea, sa nu-si bage ghearele in saltea, ca vin sa dorm iar in pat!"



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns serendipindity spune:

ERATA

"Sunt 90% sigur ca ai o relatie, dar nu e ceea ce pare!"


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ileanna spune:

Mara te felicit si te admir din tot sufletul pentru felul in care te-a imbogatit experienta asta dureroasa. Este o vorba care spune ca "fiecare dezamagire din viata poate fi o treapta spre noi culmi".

Fiecare furtuna sufleteasca de genul asta ne dizloca si ne reconstruieste in alt fel. Tu esti o invingatoare.

El simte echilibrul tau si il pune pe seama unei noi iubiri sau relatii sexuale. Nu crede ca ti-ai gasit echilibrul fara el. Mai ales ca el nu si l-a gasit. Barbatii nu stiu ca femeile sunt niste supravietuitoare prin definitie.



Never say NEVER.

Mergi la inceput